Ideile principale

  • Respingerea parentală afectează imaginea de sine a copilului.
  • Copiii respinși ajung adesea nesiguri și cu stimă de sine scăzută.
  • Inconsecvența afectivă poate duce la dependență emoțională și nevoie de aprobare.
  • Respingerile din copilărie cresc riscul de depresie, anxietate și fobie socială.

Parintii sunt cele mai importante figuri atunci cand vine vorba despre dezvoltarea copiilor. In calitate de principali ingrijitori, trebuie nu doar sa protejeze, ci si sa ofere protectie, acceptare sau validare.

Daca, dintr-un motiv oarecare nu sunt capabili sa indeplineasca aceste functii, repercusiunile psihologice si emotionale pot afecta viata copiilor, adultii de mai tarziu. Din acest motiv, este important sa se cunoasca efectele respingerii parentale asupra copiilor.

Pentru a intelege amploarea impactului actiunilor lor, ar fi bine sa ne amintim ca in perioada copilariei, suntem fiinte vulnerabile. Avem nevoie de parinti pentru a supravietui.

Dar, parintii sunt cei care, in perioada copilariei, ne invata cat de valorosi suntem si la ce ne putem astepta de la viata. Daca vom fi respinsi de acestia, atunci ne vom regasi intr-o pozitie mai dificila.

Impactul psihologic al respingerii parentale se manifesta in imaginea pe care copilul si-o face cu privire la propria persoana si in capacitatea de a intra in relatie cu alte persoane. Care sunt cele mai intalnite sau cele mai curente consecinte?

Nesiguranta si o slaba stima de sine

Persoanele care cresc simtindu-se respinse de catre unul dintre parinti, vor avea cea mai proasta imagine despre ele si o parere negativa cu privire la propria persoana. Au mari indoieli cu privire la propria persoana si despre propria lor valoare.

Motivul este urmatorul, daca persoanele care ar trebui sa le iubeasca cel mai mult pe lumea asta nu o fac, atunci de ce ceilalti ar face asta?

Dependenta afectiva si nevoia de aprobare. Atunci cand parintii sunt intr-o pozitie ambivalenta, cand ostili, cand afectuosi, atunci copiii cresc fara sa stie ce sa astepte de la parintii sai. La varsta adulta, cel mai adesea, acesti copii devin anxiosi dependenti si complezenti. Au nevoie de aprobarea constanta a celor din jur si sunt gata de orice pentru a nu pierde compania si afectiunea celor din jur.

Probleme de ordin psihologic

S-a demonstrat faptul ca respingerea parintilor poate mari in mod semnificativ riscurile de a suferi de diferite probleme psihologice. Este mai riscant deci sa se sufere de depresie, de probleme legate de alimentatie, probleme de anxietate si mai ales de fobie sociala.

In calitate de adulti, este esential ca cei care au suferit in copilarie de respingere, sa aiba curaj sa isi priveasca ranile, sa le asume si sa lucreze la ele pentru a le vindeca.

Întrebări frecvente

Cum influențează respingerea parentală felul în care te vezi ca adult?

Poți ajunge să ai o imagine negativă despre tine și multe îndoieli legate de propria valoare. Dacă cei care ar trebui să te iubească cel mai mult nu o fac, ajungi să privești cu neîncredere și acceptarea celorlalți.

De ce apare nevoia constantă de aprobare după respingerea din copilărie?

Când părinții alternează ostilitatea cu afecțiunea, copilul nu mai știe la ce să se aștepte. La vârsta adultă, această nesiguranță poate deveni dependență afectivă și dorința de a nu pierde compania celor din jur.

Ce probleme psihologice pot apărea după respingerea parentală?

Respingerea părinților poate crește riscul de depresie, probleme legate de alimentație, anxietate și fobie socială. Impactul se vede atât în starea emoțională, cât și în felul în care te raportezi la ceilalți.

Ce ar trebui să facă un adult care a trăit respingere în copilărie?

Este important să își privească rănile, să le asume și să lucreze la ele. Astfel poate începe procesul de vindecare și poate înțelege mai bine efectele pe care le-a avut respingerea asupra vieții sale.