Atunci cand se naste cel de-al doilea copil trebuie sa il pregatesti pe primul asa cum se cuvine. Trebuie sa faci totul astfel incat aceasta nastere sa nu fie traumatizanta pentru primul copil.

Poti incepe prin a-ti anunta primul copul ca va avea un fratior sau o surioara. Dupa aceea trebuie sa ii repeti celui mic faptul ca va fi iubit si de acum inainte si ca o mama va avea intotdeauna grija de cei doi copii ai sai.

Nu il lasa sa isi construiasca singur povesti. Chiar daca ai nascut cel de-al doilea copil trebuie sa iti rezervi momente doar pentru voi cu primul copil. Puteti iesi doar voi doi si sa faceti tot ce va placea sa faceti si inainte.

Trebuie sa iti lasi copilul sa isi exprime sentimentele. Trebuie sa intelegi ca cel mic are nevoie de o grija mai mare deoarece se va simti neglijat.

Gelozia celui mic este mai mult decat normala.  Trebuie sa ii intelegi frustrarile si sa ii explicit ca are un rol important in viata ta.

Specialistii recomanda ca diferentele intre frati sa nu fie foarte mari. Cu toate astea daca cei doi copii au varste apropiate iti va solicita foarte mult timp. Daca diferenta de varsta este prea mare , mai exact de peste cinci ani atunci va fi destul de greu de suportat. Fiecare copil va avea propriile sale nevoi, va avea o lume a sa si prieteni diferiti.

Este foarte important ca tu ca parinte sa stii sa aplanezi toate conflictele care vor putea aparea. Daca cei mici sunt nelinistiti cel mai bine este sa le dai ocupatie. Cu cat acestia vor fi mai ocupati cu atat vor fi mai linistiti si mai cuminti.

Nu trebuie sa intensifici gelozia acestora. Nu trebuie sa le dai copiilor tai motive de cearta si trebuie sa ii alinti in mod egal pe amandoi. Lauda-i si ajuta-i sa aiba mai multa incredere in ei. Trebuie sa echilibrezi intotdeauna balanta pentru ca cei mici sa nu se simta defavorizati. Cu siguranta vrei sa se simta iubiti si apreciati.

Stim cu totii cat de important este ca un copil sa fie vazut de un stomatolog la fiecare 6 luni. Consecintele nerespectarii acestui regim, in special in timpul formarii dintilor permanenti, se pot manifesta ca o bomba cu actiune intarziata. Pentru a evita dentofobia (frica de medici stomatologi) copilului tau, incerca sa aplici sfatul nostru cat mai curand posibil, astfel incat copilul sa inteleaga ca o vizita la dentist nu este infricosatoare.

Prima vizita a copilului la medicul stomatolog trebuie sa inceapa de la o varsta frageda. Aceasta este exact varsta la care trebuie efectuata prima inspectie pentru a identifica eventualele probleme care necesita o interventie timpurie. Pentru parinti, o astfel de vizita timpurie la dentist cu bebelusul lor, va fi folositoare pentru ca vor invata cum sa-i ajute pe copii sa aiba grija de dinti si gingii in mod corect.

Daca vizita se efectueaza mai devreme, copilul va incepe sa se obisnuiasca cu acest lucru, si nu va fi o problema in cazul unei proceduri obisnuite. Joaca-te cu copilul la dentist. Lasa-l sa ia rolul unui medic, folosind o papusa sau o jucarie pe post de pacient. Intr-o forma accesibila, explica copilului modul in care medicul efectueaza procedura si ce se intampla. Utilizeaza o oglinda si o periuta de dinti in joc. In oglinda, numara dintii copilului tau, spunandu-i ca dentistul va face acelasi lucru cu dintii lui. Lasa copilul sa faca acelasi lucru cu „pacientul” sau. Alege carti despre vizite la medicul dentist.

Nu iti impovara copiii cu experientele tale personale. Multi parinti fac greseala de a crede ca acestea pot ajuta copiii in vizita la stomatolog, spunandu-le cum au depasit propriile temeri, in incercarea de a elimina cariile dentare in copilarie si cata durere a suferit la extractie dentara. Amintirile tale tulburatoare pot provoca frica nu numai copiilor.

Copii cu parintii plecati in strainatate, care sunt efectele pe termen lung asupra celor mici

Atunci cand parintii pleaca la munca in strainatate, copiii cresc in mare parte cu bunicii. Marea majoritatea a persoanelor care lucreaza in strainatate sunt tineri intre 20-30 de ani, adica, marea majoritatea dintre ei au familii cu copii mici. Copiii parintilor care lucreaza in strainatate se simt in comparatie cu colegii lor, ale caror mame lucreaza aici, defavorizati, sunt mai putin in siguranta la scoala si la domiciliu. Si cel mai ades devin victime ale violentei in scoala. S-a dovedit ca au probleme cu stima de sine, sunt mai putin multumiti de aspectul lor, si au probleme cu sanatatea.

Intelepciunea conventionala este ca acesti copii vor deveni independenti, iar acesta este un aspect este pozitiv, dar intrebarea care se pune, cat ii costa acest lucru?  Ei pot face fata dificultatilor vietii sau acelor probleme de zi cu zi, dar undeva in ei exista un sentiment profund, ca viata lor nu este una foarte buna, sunt autocritici, nu au incredere in ei, ceea ce este o problema serioasa si care pana la urma ii va afecta.

Viitorul este in tonuri de negru

Prezenta fizica a unui parinte, pentru un copil este foarte importanta, deoarece, atunci cand copilul are o problema, aceasta trebuie sa fie rezolvata imediat. Daca unul dintre parinti lucreaza in strainatate, atunci responsabilitatile parintelui ramas se dubleaza, iar timpul dedicat copilului poate fi de asemenea afectat. Parintii care pleaca in strainatate la munca si isi lasa proprii copii in grija rudelor, a vecinilor si uneori chiar singuri, trebuie sa realizeze ca familia  este un tot unitar, si, in cazul in care bunastarea unuia are de suferit, atunci este afectata in mod inevitabil si bunastarea celorlalti. Pentru copii, mai ales pentru cei mici, securitatea este un element esential.

Auto-dependenta prea devreme

La un moment dat, copilul poate incepe sa joace rolul unui parinte. Este clar, si de la sine inteles, ca totusi copiii nu sunt in masura sa suporte o astfel de povara, si intr-o buna zi, acest lucru le va afecta performantele scolare si bunastarea in general. In absenta unei supravegheri suficiente, un copil poate incepe sa traiasca dupa propria sa intelegere. Daca un copil simte ca parintii lui nu au timp pentru el sau ca nimeni nu-l intelege, aceasta goliciune trebuie sa fie umpluta cu altceva,  fie droguri, fie companii nepotrivite sau distractie in compania persoanelor dubioase.

De asemenea, din studiile efectuate, s-a remarcat faptul ca, din cauza sarcinilor grele, copilul creste si devine independent foarte devreme. Neputand face fata sarcinilor grele, copilului ii este afectata sanatatea mentala si cea fizica.  Copiii ai caror parinti au plecat pentru o lunga perioada de timp, lasandu-i nesupravegheati, prezinta un risc, deoarece nu exista nimeni care sa aiba grija de ei, iar ei nu primesc dragostea parinteasca, educatie, si mai mult decat atat, sunt obligati sa munceasca si astfel, risca sa fie umiliti.

Se constata ca, atunci cand parintii dupa ani de munca in strainatate se intorc acasa,  ei practic nu mai au o familie impreuna cu copiii lor, deoarece familia s-a destramat.  Exista convingerea ca toti copiii trebuie sa fie ajutati nu la un moment dat, ci in mod sistematic, in special in ceea ce priveste asigurarea beneficiilor si a educatiei permanente. Principala masura eficienta in acest domeniu este reunificarea copilului cu parintii sai.

Victime

Dupa ce se vad singuri in casa si intr-o viata independenta, devine clar faptul ca acest lucru este destul de nepotrivit pentru un copil, neavand o stabilitate psihologica nici in viata interna, nici in cea externa, si nici in ceea ce priveste auto-realizarea. Acesti copii nu cunosc decat lucrurile cele mai simple, sa fiarba paste si se prepare ceai. Locuintele, pe care le poseda acesti copii, intra rapid in mainile necunoscute ale cuiva, iar, conform statisticilor, devin in 85-90% din cazuri, locuitorii ai orfelinatelor si inchisorilor. Readaptarea acestor copii la viata este extrem de dificila.

Numai in familie copilul poate progresa

A trai in familie, copilul creste, luand experienta batranilor si astfel invata  cum sa rezolve problemele de zi cu zi. Dar, cel mai important, viata de familie ii invata sa ocoleasca dificultatile, barierele pe care o persoana adulta le intalneste la fiecare pas, in unele cazuri sa faca compromisuri, in altele – sa-si mentina principiile. Atunci cand un copil este crescut intr-o familie, el vede, de exemplu, ca undeva mama sau tata sunt tacuti, undeva glumesc si undeva insista asupra unui lucru. Si incepe sa inteleaga, sa absoarba intelepciunea vietii, modul de viata al propriei familii, si nu in abstract. Familia autohtona transmite experienta acumulata de la o generatie la alta.

Pentru o dezvoltare armonioasa a unui copil, sentimentul de securitate este foarte important, iar acest lucru este dat, in primul rand de mama. Protectia este cea mai importanta functie materna. Indiferent ce face mama, ea intotdeauna priveste copilul din coltul ochiului. Ruperea prematura a acestei protectii il obliga pe copil sa isi construiasca propria aparare in detrimentul dezvoltarii mentale generale.

Sinucidere si droguri

Din ce in ce mai mult, copiii „adulti” decid sa nu participe deloc la aceasta viata. In prezent exista foarte multe sinucideri in randul tinerilor, si foarte multa dependenta de droguri. Si drogurile sunt de asemenea o deviere de la viata. Astazi, multe mame care solicita sfaturi de la psihologi sunt alarmate ca copiii lor sanatosi, frumosi si inteligenti stau acasa si nu doresc sa mearga nicaieri. Lumea lor este un computer, o camera mica, o canapea, un frigider si… de multe ori droguri.

Divortul sau plecarea parintilor provoaca adesea suferinta copiilor. In aceasta perioada dificila, trebuie sa ii tratezi pe cei mici cu o atentie speciala si sa le acorzi cat mai multa atentie posibil.

Lumea din jur se prabuseste

Desigur, plecarea sau divortul nu sunt sfarsitul lumii, insa, este modul in care copiii percep actiunea parintilor lor sau plecarea unuia dintre parinti. La urma urmei, lumea unui copil – mai ales a unui copil mic – este limitata la familia sa. Coeziunea ii confera copilului un sentiment de stabilitate si pace a mintii. Distrugerea acestei uniuni poate deveni un miez de lumina ireala, si de aceea trebuie sa te asiguri ca apar cat mai putine schimbari in rutina zilnica a copilului. Incercati sa va aranjati viata astfel incat celalalt parinte sa ramana prezent in viata copilului, si aici ne referim la  plimbari, mese, lectura inainte de culcare,  aceste ritualuri de zi cu zi fiind foarte importante pentru copii.

Cu ambii parinti in familie, copilul invata lumea, isi cauta locul sau in ea, invata sa iubeasca, sa inteleaga, sa ierte si sa se bucure de viata. Prin urmare, relatia parintilor este perceputa de ei ca un exemplu de imitatie. Privind la parintii lor, copiii iau modelele comportamentale, in situatii dificile de viata. Pe baza lor, vor incerca sa isi construiasca propria relatie. In acest caz, efectul asupra copilului este starea lui psihologica. Pentru el, mai presus de toate, traumele emotionale sunt asociate cu stresul enorm. Potrivit specialistilor, cea mai mare influenta negativa sub rezerva psihicului in aceasta situatie, este asupra baietilor.

Modificari in relatiile cu ceilalti

In momentul in care copiii simt absenta unui parinte, pot intampina atacuri de agresiune in comunicarea cu profesorii sau colegii de clasa. Pentru multi, comportamentul slab si lipsa de ascultare sunt caracteristice. Copilul ” scapa din mana”, incercand sa nu se supuna regulilor si normelor general acceptate de comportament. Unii copii ar putea chiar sa se simta rusinati pentru familia lor in fata prietenilor si cunostintelor. Toate acestea conduc la problemele copiilor cu scoala.

Deteriorarea starii psihofizice generale

Copiii percep absenta unui parinte ca pe ceva foarte personal. In majoritatea cazurilor, copilul dezvolta un sentiment de vina asupra faptului ca parintii sunt separati. Nu mai putin obisnuit la copii este un sentiment de teama copilaresc – le este frica ca isi vor pierde dragostea, in special a parintelui care a parasit familia. Deseori, copilul manifesta manie fata de cel cu care a ramas sa traiasca,  astfel de copii devenind foarte problematici, necesitand o atentie sporita. Din cauza psihicului afectat, sanatatea generala a copilului se poate inrautati, si incet, incet, incepe sa se deterioreze tot mai mult.

Aparitia unui sentiment de gelozie si inutilitate

Foarte des copiii care au ramas cu un singur parinte, incep sa se teama de aparitia in familie a unei noi persoane straine. In opinia lor, acea persoana va incerca sa acapareze  atentia parintelui cu care a ramas. Prin urmare, copilul incepe sa fie gelos, simtind ca nimeni nu are nevoie de el. In aceasta situatie, el poate fugi de acasa, cautand sa-si petreaca timpul impreuna cu prietenii sau chiar sa ramana cu ei noaptea pentru a se simti ca intr-o familie cu drepturi depline.

Cuvantul copilului trebuie luat in considerare la luarea deciziilor

Cand mama si tata nu se mai iubesc, copiii se simt complet neajutorati. In timpul unui divort, parintii sunt deseori complet egoisti si uita ca decizia lor afecteaza intreaga familie. Dar, in aceasta perioada, copilul este deosebit de important, iar parintii trebuie sa-si dea seama ca este si el membru cu drepturi depline al familiei. De aceea, lasa copilul sa simta ca si cuvantul sau este de asemenea important in luarea deciziilor.

Reguli pentru a deveni un parinte modern

Construirea unei relatii bune cu copilul tau nu este o sarcina la fel de dificila cum ar parea la prima vedere. Exista o convingere pe scara larga, ca nu poti fi atat un prieten cat si un parinte exigent. Dar, in ansamblu, ce este o prietenie reala? La urma urmei, acesta este respectul pentru o alta persoana si dorinta de a-l vedea fericit si prosper. Toate acestea sunt valabile si pentru parinti. Iar aici,  nu exista nicio contradictie.

Reguli care se impun

• Respect reciproc
• Timpul petrecut impreuna in activitati distractive sau in comun
• Sprijin, acceptare si intelegere
• Incurajare
• Rezolvarea problemelor comune
• .. respect pentru diferenta de varsta

Cine refuza sa aiba o astfel de relatie cu copilul sau? Desigur, exista o mica diferenta intre prietenia parintelui si a copilului si prietenia a doi adulti sau doi adolescenti. La urma urmei, parintii se simt si sunt responsabili pentru sanatatea si siguranta copilului. Nu poti spune doar „este mare, lasa-l sa-si dea seama”. Cel putin nu la o varsta frageda si cel putin pana cand il inveti sa gandeasca si sa inteleaga in mod independent. Cum sa-l inveti pe copil sa ia decizii in cunostinta de cauza, pentru a face o alegere rezonabila si cum sa-l ajuti sa devina o persoana independenta? Problema este increderea si securitatea. Copiii care au incredere deplina in parintii lor, pot sa aiba propriile opinii si pot sa asculte experienta altor oameni, putand sa faca alegeri proprii. Iata principalele reguli pentru a deveni un parinte modern sau strategia de construire a increderii si prieteniei dintre parinte si copil:

Jucati-va impreuna

Cel putin zece minute in fiecare zi, jucati impreuna jocuri pe calculator sau in aer liber, jocuri sportive, chestionare etc. Citirea in comun nu este importanta, deoarece aceasta trebuie facuta in mod independent.

Trateaza-l cu respect

Exact asa cum ai vrea sa fii tratat si tu. Fii extrem de sincer si intreaba-te daca vrei sa fii tratat intr-un fel sau altul. Respecta interesele copilului pentru muzica, haine, moda etc., chiar daca nu ii impartasesti toate hobby-urile.

Cunoaste interesele copilului tau si manifesta interes pentru ele. Daca copilul are noi abilitati,  invata de la el. Acum, in multe aspecte legate de tehnologia moderna, copiii isi pot consilia parintii si nu exista nimic umilitor in acest caz.

Evita slabiciunea

Nu ataca copilul cu generalizari de genul ” intotdeauna faci asa!”, indiferent de cat de suparat esti. Nu iti manifesta dezamagirea in privinta lui, daca te astepti la mai mult de la el. Nu-l inspaimanta cu amenintari. La diferite varste, aceste admonestari suna diferit, dar ele intotdeauna lezeaza atat copilul, cat si relatia cu el. Nu spune unui copil ca nu-l iubesti.

Incurajeaza-l

Chiar daca ceva nu iti convine la el, nu face o fata dezamagita. Marcheaza detaliat ceea ce a reusit. Sugereaza-i sa incerce din nou.  Ofera-i copilului sarcini fezabile si realiste, si,  asigura-te ca te bucuri, laudand copilul pentru succesul sau.

Trateaza-l cu intelepciune

Trateaza-l ca pe o persoana inteligenta. Orice interdictie trebuie explicata. Chiar daca ai tras copilul departe de placa fierbinte in ultima clipa,  asigura-te ca i-ai explicat de ce este periculos. Vei fi surprins de cat de putine interdictii si restrictii vor ramane in viata voastra.

Iata 8 reguli de aur care te vor ajuta sa iti educi copilul intr-un mod ideal:

Regula 1:

Nu te angaja niciodata in educatia copilului, atunci cand esti intr-o stare proasta. Baza fundamentelor unui stil efectiv de instruire in familie, este o situatie emotionala pozitiva. Educatia copiilor este una dintre cele mai frumoase activitati ale unei persoane si trebuie neaparat sa fie insotita de o buna dispozitie, de calm, in special pentru a putea comunica.

 Regula 2:

Determina ce vrei de la copil, explica-i si apoi afla, care este parerea sa despre acel lucru. Copiii nu repeta viata parintilor lor, sunt destinati sa mearga pe propriile lor cai. Si nu doresc in mod necesar acelasi lucru ca si tine. Prin urmare, este mai bine sa convii asupra unor puncte de principiu. Regula 3: Asigurarea independentei. Educa-l, dar nu-i controla fiecare pas.  Adultilor nu le place atunci cand cineva intervine in treburile lor, isi indreapta actiunile, impun solutii gata facute etc. Si pentru copii este la fel.  Cu toate acestea, copiii sunt oameni neexperimentati. Si , desi si-ar dori sa faca anumite lucruri singuri, nu le pot face, decat cu ajutorul adultilor, care trebuie sa fie plini de tact, in timp util si rezonabili.

Regula 4:

Cel mai bun nu solicita o solutie gata, ci arata calea spre ea si, din cand in cand, stabilizeaza copilul pe caile sale catre un anumit obiectiv, care sunt atat corecte cat  si false.

Regula 5:

Nu pierde momentul in care a realizat primul succes.
Nu astepta niciodata o ocazie speciala. Lauda-ti copilul pentru fiecare pas reusit. Acest lucru il va sustine emotional, deoarece copilul simte ca realizarile sale nu au trecut neobservate.

Regula 6:

Fa un comentariu in timp util, evalueaza imediat actiunea si fa o pauza  pentru a intelege ce s-a auzit. Orice corectie trebuie facuta imediat dupa observatie.

Regula 7:

Principalul lucru este evaluarea actului si nu a individului.
Din pacate, in acest moment, aceasta este cea mai comuna si cea mai grava greseala a parintilor. „Esti rau” – este o estimare a persoanei, si,  potrivit ar fi sa spui  „in aceasta situatie ai actionat prost”, care este o estimare a unui act. Este necesar sa explici in mod specific care este eroarea si de ce a gresit copilul. Daca o actiune este criticata si nu o persoana, copilul nu are nevoie sa se apere sau sa-si faca temeri inutile, teama de pedeapsa, minciuni fortate etc. Dintr-o analiza stricta, chiar rigida, dar calma si corecta a actului, se naste credinta in puterea proprie, in justitia parintelui, in coerenta lui.

Regula 8:

Daca mangai copilul atunci cand a gresit, acesta va simti ca simpatizezi cu greseala lui, si atunci va crede in el, in ciuda supravegherii atente. Esenta omului si a actiunilor sale nu sunt la fel. Nu exista rabdare pentru mama si tata. Fiecare copil poate realiza mult, dar pentru aceasta trebuie sa vada scopul final. Pe masura ce fotbalul fara goluri se transforma intr-o batalie fara sens cu mingea, asa si viata fara scop nu este decat un lant de impulsuri haotice.

Uneori, cand iesi din rutina obisnuita si ai ocazia sa ramai in tacere, fara actiune, vezi tot haosul a ceea ce se intampla in jurul tau. Nu este usor sa stai pe un scaun sau intins in pat, atunci cand exista atatea ispite peste tot. Creierul, obisnuit sa munceasca mecanic, este pierdut. Cand exista liniste in jurul tau si nu ai nimic de facut sau de-a face cu cineva, este foarte greu sa rezisti intr-o casa. Adesea, te vei ocupa cu lucruri oribile, doar sa nu te infasori in liniste.

O casa plina de galagie e mai sanatoasa decat o casa plina de liniste

Galagia dintr-o casa plina este mai sanatoasa si este un sentiment instantaneu de bucurie si recunostinta pentru darul vietii si constientizarii. Acesta este opusul absolut al plictiselii ucigase si zdrobitoare. Incearca sa te dedici complet unor activitati zgomotoase, de exemplu, sa te joci cu copiii tai zgomotosi si te vei simti mai sanatos ca niciodata. Ramai pe linia de plutire cu orice pret si nu te lasa invaluit in liniste. Daca reusesti acest lucru, vei simti ca ai luat o gura de apa dupa cateva zile de ratacire prin desert.

Cheia succesului consta in a accepta ca ocasa plina de galagie e mai sanatoasa decat o casa plina de liniste si de a invata sa-i faci fata. Aceasta este singura modalitate de a exista intr-un mediu cu totul uman si vital. Numai in acest fel se poate respira intr-un vid. Este important sa ai capacitatea, innascuta sau dobandita, de a gasi partea inversa a rutinei cu tot felul de prostii, repetitii si complicatii fara sens. Cu alte cuvinte, fii viu si uman. Uneori este util sa-ti complici in mod special viata si nu sari peste gard in cel mai linistit loc, deoarece tacerea nu este sanatoasa pentru psihic si trebuie sa apreciezi ca zgomotul, desi este dificil, este mult mai sanatos.

Daca, dupa a treia zi de la nasterea copilului, il duci mai intai la o gradinita, iar tu insuti alergi rapid sa te intorci la munca, totul va fi rau, intr-adevar. La o saptamana dupa inceperea brusca a noului regim, te afli deja intr-un dezastru: acasa va fi  mizerie, bebelusul va fi suparat, tu vei fi stoarsa ca o lamaie, iar la locul de munca vei fi nefericita. Ai nevoie de repausul pe care legea ti-l da.

Dupa repaus poti reveni la serviciu, numai dupa ce ti-ai rezolvat problema cu gradinita si dadaca in avans. Copilul trebuie sa se obisnuiasca cu noua situatie si cu regimul. In 99,9% din cazuri, te asteapta lacrimile de dimineata. Pregateste copilul pentru circumstante noi si acorda-i mai mult timp dimineata si seara.

Sfaturi

• Trezeste-te devreme.Daca mergi la lucru mai devreme, acorda copilului un timp minim de 30 de minute, iar seara ocupa-ti timpul cu el.
• Distribuie responsabilitatile casei.Un concediu de crestere a copilului implica de obicei ingrijirea casei. Acum nu vei mai avea suficient timp pentru tot si imediat. Cere ajutor si distribuie responsabilitatile membrilor familiei pentru a nu te supraincarca cu responsabilitatile casei.
• Amana o afacere noua pentru mai tarziu. Daca noul regim este destul de greu, nu te gandi la o activitate suplimentara, chiar daca  uneori te confrunti cu o explozie salbatica de energie.

Cum sa te comporti la locul de munca

Dupa o pauza lunga, a merge din nou la munca pare a fi destul de greu. Te vei teme si te vei ingrijora de calitatea muncii si a cunostintelor tale. Incearca sa te calmezi, deoarece mergi la acelasi loc de munca din care ai plecat. Ai inceput deja sa lucrezi in aceasta companie si nu ti se va intampla nimic groaznic. Daca sunt noutati pune intrebari si nu iti fie frica sa arati ca nu stii nimic. Este mai bine sa ceri si sa faci ceea ce trebuie, decat sa regreti mai tarziu.

Copilul se schimba in fiecare zi: primul zambet, primul dinte, iar apoi, bebelusul se ridica deja in patut, incercand sa se tarasca … Toate aceste momente nu pot fi reluate si este destul de important sa surprinzi bebelusi nou nascuti foto. Pentru a face o fotografie de calitate  a unui nou-nascut, ai nevoie de un profesionist, deoarece fotografiile nou-nascutilor sunt o amintire pentru o viata, atat pentru parinti, cat si pentru insusi micul erou. Fotografirea nou-nascutilor este un gen special in arta fotografiei. Varsta copilului este foarte importanta pentru crearea unei fotografii perfecte. Daca copilul nu are inca 14 zile, el va genera cu usurinta fotografia cea mai imaginativa, se va lasa in voia sa si in acelasi timp el poate fi fotografiat, ignorand complet ceea ce se intampla in jurul lui.

Pentru copiii de orice varsta, confortul este foarte important. Atunci cand vrei sa-l captezi in imagini, ar fi bine ca acesta sa nu doarma, iar timpul de filmare, nu trebuie sa coincida in niciun caz cu perioada in care copilul doarme. Un bebelus nou-nascut bine hranit este cheia unei sesiuni foto de succes. Nutritia este, de asemenea, un moment foarte important in pregatirea fotografiei. Tinand cont de aceste reguli simple, fotograful va putea sa capteze imagini din primele zile de viata ale bebelusului, pentru a le pastra,  nu numai in memoria ta, ci si in albumul foto.

Defineste obiectivul

Filmarea unui nou-nascut, este una dintre putinele cazuri in care intotdeauna clientul este intrebat ce are de gand sa faca cu fotografiile. Adesea, fotografiile sunt destinate utilizarii in publicitate sau pur si simplu  vor deveni parte dintr-un album de familie. Insa,  daca in final doresti sa i se faca bebelusului nou nascut poze in formatul 24×36, pe care apoi le vei pune peste semineu, fotograful va dori sa stie despre acest lucru din timp. Sau daca are nevoie de un spatiu negativ in jurul imaginii pentru a crea o carte postala, ar prefera sa ia o fotografie cu el, in loc sa incerce sa potriveasca sursa cu rezultatul dorit in faza de postprocesare.

De asemenea, trebuie sa te gandesti la corelarea cantitativa dintre fotografiile nou-nascutului singur si fotografiile copilului cu parintii sau fratii/surorile. Nu exista un raspuns corect la aceasta intrebare, dar fotograful poate afla din timp ceea ce doreste clientul sau, acest lucru fiind in mod clar un avantaj. Fotografiile unui nou-nascut (de obicei) nu arata ca o sesiune foto a unui copil agitat, care tocmai a invatat sa mearga. In acest caz, fotograful trebuie sa se planifice mai bine, decat in cazul copiilor mai mari, in care niciodata nu se poate ghici momentul in care copilul decide ca fotografierea nu este ceea ce vrea sa faca in acel moment si cu siguranta va informa despre asta intr-o forma foarte incomoda si tare.

Trucuri tehnice

Pentru fotografierea copiilor sub un an, nu se utilizeaza niciodata blitul. Exista o opinie conform careia blitul este daunator pentru ochii copilului nou-nascut. In plus, cand se utilizeaza blitul, volumul si textura pielii sunt pierdute. Si cel mai important, aceasta lumina orbitoare poate speria pur si simplu copilul. Insa fotograful stie acest lucru si va folosi o camera DSLR, comutand la modul prioritate diafragma. Acest lucru va duce la o imagine mult mai buna. De asemenea pentru fotografierea bebelusului, se foloseste o camera conventionala in modul portret, fotograful incercand sa focalizeze camera in fata copilului. Un cadru bun este posibil,  numai daca copilul este mai mult sau mai putin stationar. Daca nou-nascutul este activ, atunci se comuta camera in modul de vizionare, astfel incat obiectivul sa se concentreze pe expresia fetei, iar cadrul se dovedeste a fi ideal.

Diversitate de genuri

Incearca sa vii in ajutorul fotografului, cu scene de poveste sau sa te inspiri de pe Internet. Copilul are o optiune castigatoare in acest caz. Din materialele disponibile poti crea o intreaga scena in jurul lui. Fotograful va prinde momentul cand nasa aduna firimiturile, tata schimba scutecul, iar bunica masoara inaltimea copilului. Lasa bebelusul sa-si suge un deget, sa priveasca la mobil, sa se joace cu o jucarie zgomotoasa sau sa dea din maini si din picioare.

Atentie la detalii

Trebuie sa-i faci fotografii comoarei tale inca din primele zile ale vietii sale. Bebelusul se transforma foarte repede de la o zi la alta. Nu trebuie sa-i faci doar portrete. Lasa fotograful sa se concentreze pe emotii, cum ar fi picioarele mici, degete mici, nasucul etc. Copilul tau este cel mai dulce in orice moment al vietii sale. Prinde fiecare moment: cum a zambit sau a cascat, cum mananca, la imbaiere sau la plimbarea pe strada. Fotograful profesionist nu este limitat in timp si se deplaseaza chiar si in situatii complicate. Va incerca sa repete pozitiile in care nou-nascutul este cu mama sa si nu le va repeta pe cele nu merita sa fie repetate. Fara capacitati speciale, fotografia poate dauna sanatatii copilului. Toate aceste tehnici sunt bune doar in mainile unei persoane profesioniste.

Pentru fotografierea nou nascutului, cadrele vot fi luate de la nivelul ochilor, si nu de sus. Daca copilul tau nu doreste sa priveasca camera, fotograful va atasa ceva stralucitor si neobisnuit. Desi, bebelusul nu trebuie neaparat sa priveasca in cadru. Distreaza copilul in timpul filmarilor. Pentru a-l face sa zambeasca si sa se distreze, canta-i, bate din palme etc. Pentru a nu fi capricios in timpul sesiunii foto, trebuie sa elimini zgomotul de apa, sunetele naturii sau clasicul linistit.

Toata lumea stie ca o persoana petrece aproximativ o treime din viata sa dormind. Un copil doarme in medie 18 de ore pe zi, iar somnul copilului la varsta de un an este de aproximativ 13 ore pe zi. Acest model este valabil si pentru toate animalele terestre. In copilarie toti copiii au activitate motrica minima si durata maxima de somn. Pe masura ce cresc in varsta, activitatea creste, iar durata somnului scade.

Odihna la copii

Odihna este o conditie naturala, regulata si necesara pentru aproape orice fiinta. Alternarea somnului si a vegherii este influentata de ritmurile circadiene si este reglementata de factori hormonali si de mediu. Somnul este un proces de odihna a creierului si intregului organism, iar nevoia de somn fiziologic este evidentiata, in special prin simptomele care apar.

Faza de somn REM este deosebit de importanta pentru organismul in curs de dezvoltare. Studiile au aratat ca suprimarea somnului REM la copiii de varsta frageda, creeaza probleme de comportament (tendinta de agresiune). S-a constatat ca lipsa de somn se poate manifesta prin comportamentul slab al copiilor. Astfel, intr-un studiu recent, cercetatorii finlandezi au demonstrat ca la copiii a caror durata de somn este limitata, riscul aparitiei unor probleme cu comportamentul si tulburarea de hiperactivitate cu deficit de atentie, sunt crescute.

Pe baza analizei statistice, durata scurta a somnului s-a dovedit a fi un factor semnificativ statistic, care afecteaza hiperactivitatea si impulsivitatea. Un somn scurt intareste simptomele tulburarilor comportamentale, astfel incat copiii trebuie sa asigure durata adecvata a somnului, pentru a evita simptomele tulburarii comportamentale. Spre deosebire de un adult, corpul copilului se dezvolta in mod activ. Se stie ca procesul de crestere depinde de interactiunea mai multor hormoni. In timpul zilei, hormonul de crestere este in stagnare, iar noaptea, in timp ce copiii dorm, sangele acumuleaza cea mai mare cantitate de hormon.

O mare alarma pentru multi parinti, este faptul ca bebelusii lor abia adorm si sunt nelinistiti. Principalul motiv pentru aceasta este nerespectarea regimului de somn. Copilul nu este dus la culcare la o ora  ferm stabilita, ci, atunci cand este necesar sau cand parintii cred ca bebelusul doreste sa doarma.

Punerea copiilor la culcare este necesara la timpul stabilit, intotdeauna la aceeasi ora. Cu aceasta conditie, copiii vor dezvolta un obicei puternic si, intr-o anumita perioada, vor dori sa doarma. Chiar daca dintr-un anumit motiv somnul nu vine imediat, in niciun caz nu trebuie sa il ridici din patut.

Cauza somnului lipsa este, de obicei, supraexcitatia copilului inainte de culcare, iar acest lucru este  adesea cauzat de parinti. La varsta de 1-2 ani, copilul devine mai amuzant, intelege mult, reactioneaza si imita foarte mult. Adultii se joaca de buna voie cu copilul, se distreaza.

Cea mai buna modalitate de a adormi copilul este sa ii oferi ocazia de a se juca singur inainte de a merge la culcare. Pentru aceasta, bineinteles, trebuie sa creezi conditii adecvate: sa ii oferi jucarii interesante care nu necesita miscari rapide si de asemenea,  este foarte bine sa iesi impreuna cu bebelusul la o plimbare linistita.

Copiii lasati de obicei, foarte mult singuri in patut, nu adorm o lunga perioada de timp, pentru ca s-au obisnuit sa fie singuri in patut si se misca foarte mult. Cu mare dificultate, si acesti copiii intr-un final adorm. Unele mame infasoara bebelusii in scutece, legandu-i de maini si de picioare. Acest lucru nu este indicat, deoarece  o astfel de metoda de plasare, imposibila, duce faptul ca bebelusul va incerca sa se sforteze impingand cu greu din maini si din picioare, ceea ce ii impiedica sa adoarma.

Copiii ale caror miscari in timpul vegherii sunt libere, nu simt oboseala fizica obisnuita, ceea ce promoveaza un somn bun. Prin urmare, bebelusilor trebuie sa li se acorde posibilitatea de a se deplasa mai mult.

Suntem convinsi ca in perioada sarcinii auziti sau va puneti des intrebarea daca va fi fata sau baiat. Este o curiozitate si o intrebare destul de fireasca, iata la cate saptamani se poate vedea sexul bebelusului.

Ecografia

Majotitatea mamicilor au primul examen cu ultrasunete sau ecografie in saptamanile 18-20 de sarcina, in lunile 4-5. O ecografie poate detecta sexul bebelusului, exceptie fac situatiile in care bebelusul se afla intr-o pozitie in care nu se poate determina cu exactitate sexul copilului. Din motive evidente la baieti este mult mai usor de vazut.

Amniocenteza

In afara de metoda ecografiei o alta metoda sigura este amniocenteza. Acest test datorita riscului pe care il presupune procedura nu este recomndat doar pentru a afla sexul copilului, este efectuat de obicei de mamimicile de peste 35 de ani in scopul de a depista eventualele probleme genetice. Procedura medicala consta in introducerea unui ac in uter pentru a extrage o cantitate mica de lichid amniotic.

Amniocenteza este recomandata incepand de la 15 saptamani de sarcina, deci mai devreme decat ecografia, parintii au ocazia sa descopere sexul copilului.

Testul de vilus corionic CVS

Acest test este rar folosit, este un test prenatal foarte precis ce detecteaza anomaliile cromozomiale, ca sindromul Down. Este folosit pentru diagnosticare, ceea si ne arata cu certitudine daca un bebelus sufera sau nu o anumita boala, insa ne poate oferi si informatii despre sexul copilului.

Testu CVS poate fi recomandat de catre medic in urmatoarele cazuri:

• Bebelusul prezinta un risc mai mare decat normal de a avea probleme cromozomiale.
• Mama are peste 35 de ani si nu a facut inca un test de detectare a sindromului Down.
• Una sau mai multe rude care sufera de o boala genetica.
• Parintii prezinta un risc crescut de a avea un copil cu o boala transmisibila genetic.
• In trecut mama a mai avut o sarcina afectata de o anomalie genetica.

Acest test din spusele mamicilor nu este dureros, este mai degraba neplacut. In functie de varsta sarcinii, pozitia placentei si chiar de preferinte se pot alege una dintre urmatoarele metode:

Prelevare transvaginala – se poate efectua intre saptamanile 11 si 13 de sarcina. Medicul cu ajutorul unui orceps fin va introduce cu atentie un mic tub prin vagin si cervix pentru a ajunge la placenta.

Prelevare transabdominala – de obicei este efectuata dupa perioada de 13 saptamani. Consta in introducerea unui ac prin abdomen si uter catre placenta, in functie de caz sau cerinta se poate face anestezie locala pentru a amorti peretele abdominal.

Celulele prelevate din placenta contin multe informatii genetice si ne pot oferii si sexul bebelusului.

Problemele cu care se confrunta un parinte modern
Totul este rapid, ai mobil, internet, atat de multe informatii, atat de multe oportunitati de crestere si de auto-dezvoltare. Dar exista si un dezavantaj al ritmului modern si al stilului de viata. Iar unul dintre aspectele sale se refera la copii, mai precis, cu ce dificultati se confrunta parintii atunci cand isi cresc copiii.

Adolescenti obsedati de gadgeturi

Actuala generatie tanara isi petrece cea mai mare parte a timpului liber pe retelele sociale, pentru ca este o modalitate de a ramane in legatura cu prietenii lor. Multi adolescenti sunt dependenti de jocurile pe calculator si nu considera ca acest hobby ar fi problema lor. Aceasta este o problema a parintilor, deoarece, timpul excesiv pe internet poate interfera cu alte aspecte ale vietii lor, cum ar fi studiile, ajutorul la domiciliu si dezvoltarea de sine.

Pentru a evita multe probleme cu copilul in viitor, instaleaza un computer in camera obisnuita si astfel, vei putea controla adolescentul. Introdu regula restrictiei de timp pentru utilizarea calculatorului. In plus, poti seta controalele pentru parinti, blocand astfel, site-urile si programele cu continut nedorit.

Comportament nepoliticos fata de parinti

Ostilitatea este o schimbare foarte pronuntata in comportamentul unui adolescent si una dintre principalele probleme ale adolescentilor moderni. Nu poti trece cu vederea cand copilul tau delicat s-a transformat intr-un adolescent iritabil, care se comporta fara respect, vorbeste intr-un mod ciudat si ignora toate regulile impuse de tine. Adolescentii incep sa se comporte in functie de propriile comportamente, care sunt diferite de comportamentul parintilor lor.

Din pacate, la aceasta varsta adolescentii apreciaza mult mai mult parerea prietenilor decat opinia rudelor. In acest lucru se afla un mic pericol, deoarece adolescentii actioneaza in multe feluri la influenta altcuiva. Oricare ar fi aceasta, este important sa arati copilului normele de baza ale comportamentului si sa institui o regula de comunicare respectuoasa in familie.

Orice om are o istorie din copilarie daca a fost foarte ranit emotional, iar acest lucru il poate afecta chiar si atunci cand este deja adult. Adesea, astfel de povesti sunt legate de parinti. Toti difera unul de celalalt, iar in orice relatie inevitabil exista neintelegeri, diferente de opinie si confruntare. Deci, nu fii tentat sa fii parinte ideal, deoarece acest lucru pur si simplu nu exista. Toata lumea face greseli. Este perfect normal sa fii doar un  parinte suficient de bun. Un parinte suficient de bun:

• este mental echilibrat;
• este capabil sa mentina relatii pe termen lung;
• poate distinge propriile nevoi si dorinte de nevoile si dorintele copilului;
• are empatia sau capacitatea de a se putea pune in rolul unui copil;
• are abilitatea de a actiona in mod consecvent si previzibil, oferind un sentiment de siguranta copilului;
• are abilitatea de a-si controla impulsurile in situatii dificile care implica copilul si de a suporta calm atat reactiile pozitive, cat si pe cele negative.

Un parinte relativ bun, mentine o relatie buna in siguranta intre mama si tata, in special pentru  copilul sau. Relatiile dintre parinti trebuie sa reflecte respectul reciproc, sprijinul reciproc si capacitatea de a face fata conflictelor. In ciuda faptului ca este destul de dificil pentru un copil sa suporte certuri intre parinti, conflictele fac parte din viata si nu pot fi evitate cu totul. Copiii nu ar trebui sa aiba iluzia ca niciodata nu exista certuri intre parinti, pentru ca ei cu siguranta vor observa tensiunea interioara, dar parintele poate oferi modalitati constructive de rezolvare a conflictelor prin exemplul sau.

Sfaturi pentru a fi un parinte bun

• Fii sincer – atat fata de tine cat si fata de ceilalti. Nu incerca sa atingi obiectivul prin manipulare.
• Exprima-ti sentimentele si gandurile in mod calm, astfel incat sa poti fi inteles, dar nu-ti impune obiectivul pentru a arata cat de profund ranit esti sau ce fel de durere traiesti.
• Daca simti ca esti gata sa te superi, fa o pauza pentru a discuta totul mai tarziu. Tipetele, insultele si amenintarile nu apartin unor moduri constructive de rezolvare a conflictelor.

Diferenta de varsta mare intre frati? 

Diferenta de varsta dintre copii este un factor extrem de important pentru modul in care relatiile dintre copii se vor dezvolta nu numai in timp ce sunt inca mici, dar si in perioada adolescentei si chiar in perioada adulta.

Psihologii au dezvoltat termenul de „pozitie frateasca” – pozitie pe care o persoana (un copil sau un adult) o ocupa intre frati si surori. Se crede ca ordinea nasterii unei persoane – cel mai mare, cel mai tanar sau cel mijlociu – afecteaza atitudinea sa fata de viata, fata de oamenii apropiati si indepartati, precum si fata de calitatile sale emotionale.

Diferenta de varsta dintre frati si surori influenteaza mai degraba caracteristicile interne ale relatiei lor, precum si pe parintii care se vor confrunta cu conflictele dintre copii, pana cand acestia vor creste.

Dar asa-numitele diferente marginale dintre cel mai mare si cele mai mic, pot influenta foarte puternic si pot forma caracterului unei persoane.  Copiii cu o diferenta la varsta mai mare de zece ani sunt susceptibili sa creasca singuri, iar caracteristicile lor personale nu pot fi determinate de o pozitie frateasca, vis a vis de diferenta de varsta.

Daca cel mai mare a plecat deja la scoala, iar cel mic inca nu, cel mai tanar poate fi plictisit, invidios de noua pozitie a celui mare, iar concurenta va creste temporar. In acest caz, trebuie sa-i explici celui mic ca, in curand, pozitiile lor vor fi egale. Elevii scolari pot fi, de asemenea, prieteni buni pentru cei mici, numai daca parintii pot evita conflictele dintre ei in ceea ce priveste abilitatile si realizarile.

In adolescenta si maturitate, fratii cu diferente mari de varsta intre ei, pot fi cei mai buni prieteni, si, cel mai probabil, ei se vor apropia si vor deveni prieteni de familie.