Infecțiile la copii constituie o preocupare importantă pentru părinți și specialiști, mai ales în perioada preșcolară, când copiii sunt expuși unui număr ridicat de agenți patogeni. Sistemul imunitar al copiilor mici este încă în formare, fiind adesea mai susceptibil la infecții repetate. În acest context, recunoașterea simptomelor timpurii și evaluarea necesității testării devin necesare pentru a preveni complicațiile și a asigura o recuperare rapidă.
Semne și simptome ale infecțiilor comune la copii
În cazul afecțiunilor transmisibile de natură infecțioasă la copii, anumite simptome sunt adesea predominante. Infecțiile tractului respirator superior, de exemplu, pot determina apariția tusei, febrei și a durerilor de gât. Amigdalita, o formă comună de infecție a tractului respirator, caracterizată prin amigdale inflamate la copii, poate determina, în plus, dificultăți de deglutiție și o respirație urât mirositoare.
Infecțiile bacteriene ale amigdalelor sau faringelui, cum ar fi cele cauzate de streptococul beta-hemolitic de grup A, sunt deosebit de importante, deoarece necesită tratament antibiotic. Amigdalita streptococică poate determina febră persistentă și adenopatie cervicală, iar în cazurile severe, poate fi asociată cu complicații postinfecțioase.
Infecțiile gastrointestinale, adesea de natură virală, se manifestă prin diaree, vărsături și crampe abdominale. În cazuri severe, pot cauza deshidratare, care necesită o abordare medicală promptă. La copiii mici, simptomele deshidratării includ uscăciunea mucoaselor, reducerea diurezei și iritabilitate accentuată.
Simptome sistemice ale infecțiilor
Febra, adesea însoțită de o stare generală alterată, constituie un simptom frecvent al infecțiilor comune la copii. Alte simptome includ oboseala, inapetența și iritabilitatea. În general, febra reprezintă un răspuns fiziologic al organismului la prezența unui agent infecțios, dar nivelul său și durata pot furniza informații utile despre severitatea infecției.
Importanța testării în cazul infecțiilor frecvente
Testele de laborator pot contribui la identificarea etiologiei infecției (virală sau bacteriană), ceea ce este fundamental pentru selectarea tratamentului adecvat și prevenirea utilizării inutile de antibiotice. În cazul amigdalitei, mai ales atunci când amigdalele sunt inflamate și simptomele sunt severe, testarea rapidă pentru streptococ sau culturile bacteriene pot confirma prezența unei infecții streptococice.
Pe lângă testele pentru infecțiile respiratorii și gastrointestinale, cum ar fi testarea PCR (care permite detectarea SARS-CoV-2 sau a virusurilor gripale în cazul febrei persistente sau al stării generale alterate), testele hematologice pot indica prezența unei infecții sistemice. Acestea sunt recomandate în situațiile de infecție recurentă. Testarea markerilor inflamatori și a nivelului de lactoferina poate fi utilă în cazul suspiciunii unor infecții gastrointestinale.
Lactoferina, însă, se folosește în mod obișnuit ca marker în fecale pentru a detecta inflamația intestinală, în special în diagnosticul bolilor inflamatorii intestinale (cum ar fi boala Crohn sau colita ulcerativă), nu ca indicator specific al unei infecții virale sau bacteriene.
Când este necesară testarea?
Deși multe infecții sunt autolimitante și nu necesită o testare extensivă, există anumite situații care impun investigații suplimentare:
– persistența simptomelor (atunci când febra, tusea sau durerea de gât persistă mai mult de 5-7 zile);
– recurența infecțiilor (infecțiile frecvente sau recurente pot indica o predispoziție la anumite infecții sau o imunodeficiență);
– simptome severe (stările febrile înalte, deshidratarea severă sau afectarea stării generale necesită testare și monitorizare medicală, deoarece pot fi semne ale unor complicații infecțioase);
– contactul cu agenți infecțioși (dacă copilul a intrat în contact direct cu persoane diagnosticate cu infecții bacteriene, testarea poate fi justificată pentru a preveni răspândirea infecției și apariția complicațiilor).
