Copii cu parintii plecati in strainatate, care sunt efectele pe termen lung asupra celor mici
Atunci cand parintii pleaca la munca in strainatate, copiii cresc in mare parte cu bunicii. Marea majoritatea a persoanelor care lucreaza in strainatate sunt tineri intre 20-30 de ani, adica, marea majoritatea dintre ei au familii cu copii mici. Copiii parintilor care lucreaza in strainatate se simt in comparatie cu colegii lor, ale caror mame lucreaza aici, defavorizati, sunt mai putin in siguranta la scoala si la domiciliu. Si cel mai ades devin victime ale violentei in scoala. S-a dovedit ca au probleme cu stima de sine, sunt mai putin multumiti de aspectul lor, si au probleme cu sanatatea.
Intelepciunea conventionala este ca acesti copii vor deveni independenti, iar acesta este un aspect este pozitiv, dar intrebarea care se pune, cat ii costa acest lucru? Ei pot face fata dificultatilor vietii sau acelor probleme de zi cu zi, dar undeva in ei exista un sentiment profund, ca viata lor nu este una foarte buna, sunt autocritici, nu au incredere in ei, ceea ce este o problema serioasa si care pana la urma ii va afecta.
Viitorul este in tonuri de negru
Prezenta fizica a unui parinte, pentru un copil este foarte importanta, deoarece, atunci cand copilul are o problema, aceasta trebuie sa fie rezolvata imediat. Daca unul dintre parinti lucreaza in strainatate, atunci responsabilitatile parintelui ramas se dubleaza, iar timpul dedicat copilului poate fi de asemenea afectat.
Parintii care pleaca in strainatate la munca si isi lasa proprii copii in grija rudelor, a vecinilor si uneori chiar singuri, trebuie sa realizeze ca familia este un tot unitar, si, in cazul in care bunastarea unuia are de suferit, atunci este afectata in mod inevitabil si bunastarea celorlalti. Pentru copii, mai ales pentru cei mici, securitatea este un element esential.
Auto-dependenta prea devreme
La un moment dat, copilul poate incepe sa joace rolul unui parinte. Este clar, si de la sine inteles, ca totusi copiii nu sunt in masura sa suporte o astfel de povara, si intr-o buna zi, acest lucru le va afecta performantele scolare si bunastarea in general. In absenta unei supravegheri suficiente, un copil poate incepe sa traiasca dupa propria sa intelegere. Daca un copil simte ca parintii lui nu au timp pentru el sau ca nimeni nu-l intelege, aceasta goliciune trebuie sa fie umpluta cu altceva, fie droguri, fie companii nepotrivite sau distractie in compania persoanelor dubioase.
De asemenea, din studiile efectuate, s-a remarcat faptul ca, din cauza sarcinilor grele, copilul creste si devine independent foarte devreme. Neputand face fata sarcinilor grele, copilului ii este afectata sanatatea mentala si cea fizica. Copiii ai caror parinti au plecat pentru o lunga perioada de timp, lasandu-i nesupravegheati, prezinta un risc, deoarece nu exista nimeni care sa aiba grija de ei, iar ei nu primesc dragostea parinteasca, educatie, si mai mult decat atat, sunt obligati sa munceasca si astfel, risca sa fie umiliti.
Se constata ca, atunci cand parintii dupa ani de munca in strainatate se intorc acasa, ei practic nu mai au o familie impreuna cu copiii lor, deoarece familia s-a destramat. Exista convingerea ca toti copiii trebuie sa fie ajutati nu la un moment dat, ci in mod sistematic, in special in ceea ce priveste asigurarea beneficiilor si a educatiei permanente. Principala masura eficienta in acest domeniu este reunificarea copilului cu parintii sai.
Victime
Dupa ce se vad singuri in casa si intr-o viata independenta, devine clar faptul ca acest lucru este destul de nepotrivit pentru un copil, neavand o stabilitate psihologica nici in viata interna, nici in cea externa, si nici in ceea ce priveste auto-realizarea. Acesti copii nu cunosc decat lucrurile cele mai simple, sa fiarba paste si se prepare ceai.
Locuintele, pe care le poseda acesti copii, intra rapid in mainile necunoscute ale cuiva, iar, conform statisticilor, devin in 85-90% din cazuri, locuitorii ai orfelinatelor si inchisorilor. Readaptarea acestor copii la viata este extrem de dificila.
Numai in familie copilul poate progresa
A trai in familie, copilul creste, luand experienta batranilor si astfel invata cum sa rezolve problemele de zi cu zi. Dar, cel mai important, viata de familie ii invata sa ocoleasca dificultatile, barierele pe care o persoana adulta le intalneste la fiecare pas, in unele cazuri sa faca compromisuri, in altele – sa-si mentina principiile.
Atunci cand un copil este crescut intr-o familie, el vede, de exemplu, ca undeva mama sau tata sunt tacuti, undeva glumesc si undeva insista asupra unui lucru. Si incepe sa inteleaga, sa absoarba intelepciunea vietii, modul de viata al propriei familii, si nu in abstract. Familia autohtona transmite experienta acumulata de la o generatie la alta.
Pentru o dezvoltare armonioasa a unui copil, sentimentul de securitate este foarte important, iar acest lucru este dat, in primul rand de mama. Protectia este cea mai importanta functie materna. Indiferent ce face mama, ea intotdeauna priveste copilul din coltul ochiului. Ruperea prematura a acestei protectii il obliga pe copil sa isi construiasca propria aparare in detrimentul dezvoltarii mentale generale.
Sinucidere si droguri
Din ce in ce mai mult, copiii „adulti” decid sa nu participe deloc la aceasta viata. In prezent exista foarte multe sinucideri in randul tinerilor, si foarte multa dependenta de droguri. Si drogurile sunt de asemenea o deviere de la viata. Astazi, multe mame care solicita sfaturi de la psihologi sunt alarmate ca copiii lor sanatosi, frumosi si inteligenti stau acasa si nu doresc sa mearga nicaieri. Lumea lor este un computer, o camera mica, o canapea, un frigider si… de multe ori droguri.